Deficienta de auz
Accesari: 8.316
Download-uri: 1.840
Nota: 5.36 (1854 note)
Am probleme cu acest referat!
din 06 August 2008
Deficienta de auz face parte din categoria deficientelor senzoriale. Preocupari pentru deficientii de auz au existat inca de pe vremea lui Aristotel, care vorbeste despre acestia in lucrarea sa „Despre simturile celor care simt”. Codicele lui Iustinian contine reflectata atitudinea societatii fata de deficientii de auz si despre drepturile pe care acestia le aveau. In secolul al XVI-lea, medicul, filosoful si matematicianul Girolamo Cardano scrie despre instructia si educatia surdomutilor, bazate pe demutizare si comunicare verbala. Spaniolul Pedro Ponce de Leon este primul care a folosit limbajul oral ca forma a demutizarii.
Au existat de-a lungul timpului diferite pozitii fata de metoda folosita pentru invatarea limbii de catre deficientii de auz. Dintre acestea, au fost structurate trei metode principale:
- metode care folosesc preponderent limbajul oral (orale);
- metode care folosesc in principal limbajul scris (metode scrise);
- metode combinate, care utilizeaza si mijloace auxiliare: dactilemele, labiolectura si mimico-gesticulatia.
In functie de zona de dezvoltare a metodelor, sunt cunoscute metodele: italiana, franceza, germana, austriaca, belgiana, romana.
In tara noastra au existat preocupari fata de deficientii de auz de peste 100 de ani. In 1863 se infiinteaza o scoala pe langa locuinta Dr. Carol Davila, care devine apoi o sectie a azilului „Elena Doamna”, ulterior, o sectie a Institutului pentru surdomuti de le Focsani (1865). Inca din 1924 se stipuleaza in Legea Invatamantului ca in unele scoli vor functiona clase speciale pentru handicapati.
La noi in tara functioneaza in prezent gradinite, scoli generale, profesionale si tehnice pentru deficientii de auz.
Datele statistice estimeaza ca la varsta copilariei exista 1 la mia de locuitori, iar odata cu inaintarea in varsta incidenta cazurilor creste, astfel ca la maturitate, procentul este de peste 10 % iar la adultii de varsta a treia, de peste 50%.
Termenii folositi pentru desemnarea persoanelor cu deficiente de auz sunt: surdo-mut, surdo-vorbitor, surd, deficient de auz, disfunctional auditiv, hipoacuzie, handicapat de auz, asurzit. Hipoacuzicul este deficientul de auz cu resturi de auz, iar surditatea totala se numeste cofoza.
Etiologia si clasificarea tulburarilor de auz
1. Surditatile ereditare, produse prin lezarea celulelor senzoriale, a canalului cohlear, prin atrofia nervului cohlear sau transmise genetic de la unul dintre parinti.
2. Surditatile dobandite pot fi de mai multe feluri: a) prenatale – cauzate de maladii infectioase ale gravidei, virusi ai rubeolei, oreionului, pojarului, hepatitei, hipotiroidism, diabet, infectii bacteriene (tuberculoza, sifilis), medicamente tranchilizante (morfina, cocaina, heroina, marihuana); iradierea mamei cu raze X in timpul sarcinii, alcoolismul, incompatibilitatea sangvina intre mama si fetus. b) surditatile neonatale (perinatale), produse prin leziuni anatomo-patologice in timpul nasterii, hemoragii meningiene, incompatibilitatea sangvina, anoxia (asfixia albastra- neoxigenarea fetusului in timpul travaliului, din cauza cordonului ombilical). c) surditati postnatale – determinate de traumatisme cranio-cerebrale, boli infectioase (meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul, tusea convulsiva, oreionul), otita, boli vasculare, subalimentatia cronica, traumatismul sonor, cauze medicamentoase (streptomicina, neomicina, canamicina, gentamicina, aspirina, chinina in doze mari).
Gradele deficitului auditiv
Auzul normal percepe sunete la o intensitate de la 0-20 si chiar 30 dB. Perceperea sunetelor la intensitati de peste 20 dB, indica pierderi usoare, medii sau avansate ale auzului, iar pierderile profunde se produc la 90dB. Decibelul este cea mai mica unitate de masura conventionala a intensitatii sunetului. Reprezinta a 10-a parte dintr-un bel si corespunde, aproximativ, fosnetului unei frunze de plop pe o vreme linistita.
Biroul International de Audiofonologie estimeaza ca:
- intre 0-20 dB auditia este normala (poate auzi o conversatie fara dificultati.)
- intre 20-40 – deficit de auz lejer sau hipoacuzie usoara (poate auzi conversatia daca nu este indepartata).
- Intre 40-70 dB – deficit de auz mediu sau hipoacuzie medie (poate auzi conversatia de foarte aproape si cu dificultati. Necesita proteza).
- Intre 70-90dB – dificultate de auz severa sau hipoacuzie severa (poate auzi zgomote, vocea. Se poate proteza).
- Peste 90dB - deficit profund, surditate sau cofoza (aude doar sunetele foarte puternice dar provoaca si senzatii dureroase.).
Caracteristici ale functiilor si proceselor psihice la deficientii de auz
Comparativ cu gandirea auzitorului cea a deficientului de auz are un continut concret neevoluat, abstractizarea este mai putin accesibila; Unele forme ale deficientei de auz pot determina o intarziere intelectuala, ca o consecinta a destructurarii raportului dintre gand...
Shop Clopotel.ro
Raporteaza-ne problema !
Te rugam sa ne spui ce problema ai intampinat cu acest referat. Prin contributia ta acest site va deveni cea mai tare resursa de referate online din Romania. Iti multumim pentru sprijinul acordat!
