Metalurgia fierului
Accesari: 31.062
Download-uri: 3.857
Nota: 5.86 (3232 note)
Am probleme cu acest referat!
din 13 Ianuarie 2011
Fierul este un element chimic metalic, notat cu simbolul Fe . Numărul său atomic este 26, iar masa atomică este 56. Fierul se află în grupa a 8-a și perioada 4, fiind astfel clasificat ca un metal tranzițional. Fierul și aliajele sale (oțelurile) sunt pe departe cele mai comune materiale feromagnetice folosite zilnic.
Suprafețele proaspete de fier sunt lucioase și au o culoare gri-argintie, care se oxidează în aer, formând un strat roșu sau brun de oxid feric sau rugină. Cristalele pure de fier sunt moi (mult mai moi ca și aluminiul), iar adiția unor cantități de impurități, cum ar fi carbonul, le crește rezistența în mod semnificativ. Producerea aliajelor de fier cu cantități potrivite din alte metale și carbon, precum oțelul, face ca aliajul să fie de 1,000 ori mai rezistent decât fierul pur.
Izotopul 56Fe este cel mai greu izotop stabil rezultat din procesul alfa din nucleosinteza stelară; elementele mai grele decât fierul și nichelul sunt necesare producerii unei supernove. Este metalul cel mai abundent în nucleul giganților roșii, și cel mai abundent metal în meteoriți. Este cel mai dens metal în nucleul planetelor, precum Pământul.
Fierul este un metal de culoare gri-argintie, cu un punct de topire ridicat (1538 °C) și o largă răspândire în natură, sub formă de combinații chimice.
Este ultimul element care poate fi produs prin fuziune nucleară în nucleele stelelor (dar doar în cele cu masă mai mare de 5 mase solare), și deci cel mai greu element a cărui formare nu necesită un eveniment cataclismic de tipul unei supernove.
Fierul prezintă patru izotopi naturali. În ordinea abundenței relative, aceștia sunt: 56Fe (91,7 %), 54Fe (5,8 %), 57Fe (2,2 %) și 58Fe (0,3 %). De asemenea, se cunosc alți 10 izotopi sintetici ai fierului. S-a demonstrat (prin corelația existentă între abundența izotopului 60Ni, un produs de dezintegrare al 60Fe, și abundențele izotopilor stabili ai fierului în unii meteoriți) că 60Fe a existat în stare naturală în perioada de formare a sistemului solar.
Datorită reactivității sale mari, în natură fierul se găsește în stare pură doar în cazuri foarte rare, de obicei în meteoriții feroși.
Cele mai des utilizate minereuri de fier sunt hematitul, magnetitul, ilmenitul (FeTiO3), sideritul (FeCO3), limonitul (amestec de goethit - α-FeO(OH) - și lepidocrocit - γ-Fe3+O(OH)) și pirita (FeS2)
Minereurile de fier se exploatează atât în exploatări de suprafață, cât și în mine. Cele mai importante exploatări de suprafață se găsesc în America de Sud (în special în Bolivia și Brazilia), în vestul Australiei, în China, în Ucraina și Canada. În ultimii ani, aceste țări au înlocuit treptat țările cu tradiție în extragerea minereului de fier din mine, cum ar fi Franța, Suedia sau Germania. Cel mai important zăcământ de fier se află la El Mutùn în Bolivia, unde se estimează că există cca. 40 miliarde tone de minereu cu un conținut de fier de peste 50 %.
După extragere, minereul se mărunțește și se macină, după care granulele de minereu se sortează după mărime și se sinterizează. Aceasta înseamnă că, sub influența unei călduri foarte mari și cu adaosuri de materiale calcaroase, granulele mici se unesc în bulgări mai mari, poroși. Acest lucru este esențial pentru că, ulterior, granulele fine ar împiedica trecerea normală a curentului de aer prin furnal.
SFARSIT.
...
Shop Clopotel.ro
Raporteaza-ne problema !
Te rugam sa ne spui ce problema ai intampinat cu acest referat. Prin contributia ta acest site va deveni cea mai tare resursa de referate online din Romania. Iti multumim pentru sprijinul acordat!
