Cauta un referat:

Cauta referate cu subiectul care-ti trebuie si foloseste-le ca sursa de inspiratie pentru a capata cunostinte noi. Daca nu ai gasit niciun referat care sa te ajute poti sa-l ceri si te vom anunta cand il avem.

Iancu de Hunedoara

Iancu de Hundoara - "Atletul lui Christos"



Devenind adevaratul conducator al gruparii favorabile regelui Vladislav I Jagello, Iancu de Hunedoara a fost rasplatit din plin de catre acesta, demnitatea cea mai importanta ce i-a fost incredintata fiind aceea de voievod al Transilvaniei, in 1441.In acest fel el a reusit sa imprime regatului Ungariei o linie politica predominant antiotomana, conflictele din Europa Centrala cu Frederic III de Habsburg (1440-1493) si cu Jan Jiskra, aliatul acestuia si adevaratul stapan al Slovaciei, trecand pe un plan secundar.



Astfel, marile actiuni militare antiotomane ale lui Iancu de Hunedoara, caracterizate printr-o mobilitate si o indrazneala putin obisnuite in acea vreme, incep in 1441, cand el infrange in teritoriul sarbesc, pe Ishak, beiul de Semendria . Apoi, in anul urmator, Iancu a facut fata unei puternice ofensive otomane, dupa infrangerea de la Santimbru (18 martie), el reusind sa-l zdrobeasca complet, langa Sibiu, pe Mezid, beiul de Vidin (22 martie), iar la 2 septembrie sa obtina o noua mare victorie pe raul Ialomita, impotriva beilerbeiului Rumeliei, Sehabeddin, victorie care a marcat inceputul luptelor sale ofensive impotriva turcilor



Pentru politica sa ofensiva antiotomana, Iancu avea nevoie de liniste la granitele apusene si de cooperarea cat mai multor puteri crestine. Linistea a fost obtinuta prin incheierea, in vara lui 1443, a unui armistitiu pe doi ani cu Frederic III de Habsburg, tutorele, dupa moartea reginei Elisabeta, al viitorului rege al Ungariei, Ladislau V Postumul (1453-1457).



In schimb , sprijinul puterilor crestine lasandu-se asteptat, Iancu, impreuna cu regele Vladislav I, a trecut la ofensiva. "Campania cea lunga", una dintre cele mai stralucite realizari militare ale vremii, pe care voievodul transilvan a condus-o impotriva turcilor din sudul Dunarii, la sfarsitul anului 1443 si inceputul lui 1444 a contribuit, in mod indiscutabil, la declansarea rascoalei antiotomane a poporului albanez, condusa de Skanderbeg, la declansarea altor rascoale antiotomane in Balcani si la clarificarea pozitiei puterilor crestine apusene in privinta sprijinului pe care aveau sa-l acorde luptei antiotomane pe viitor.



Evident, nu toate puterile crestine erau dispuse sa se angajeze in lupta antiotomana. Dintre cele apusene, pentru ca nu se punea problema celor rasaritene, aflate deja in lupta cu turcii, au raspuns pozitiv, datorita unor interese specifice, in afara papalitatii, Alfons V de Aragon si Neapole (1416-1458), Venetia si ducatul Burgundiei.



Daca pentru ducele burgund, Filip III cel Bun, cruciada continua sa reprezinte o manifestare a spiritului cavaleresc medieval , pentru Alfons V , la fel ca si pentru Venetia , cruciada reprezenta o modalitate de a-si apara propriile interese comerciale, politice si militare in Mediterana Orientala si Peninsula Balcanica.



Pentru ei, popoarele si statele crestine din aceste zone puteau fi tot atat de periculoase ca si turcii otomani, iar cu acestia se putea ajunge la acorduri si tratate care sa le protejeze interesele la fel de bine, daca nu chiar mai bine, decat lupta deschisa. Un exemplu de stat italian care a promovat cu consecventa aceasta a doua cale, de colaborare si intelegere cu turcii, a fost Genova.



Daca inainte de "Campania cea lunga" Alfons V si Venetia au raspuns la chemarea pentru cruciada lansata de papa Eugen IV la 1 ianuarie 1443 , cu promisiuni referitoare la trimiterea unor flote, promisiuni neacoperite, dupa stralucitele victorii ale lui Iancu de Hunedoara situatia s-a schimbat, victoria impotriva turcilor si alungarea acestora din Europa parand a fi fapte aproape implinite si, in consecinta, prada rezultata in urma acestor evenimente nu trebuia scapata din maini.Apatia si lipsa de dorinta de a lupta cu turcii s-au transformat cu o rapiditate extraordinara intr-o nerabdare periculoasa de a da lovitura de gratie Imperiului otoman.



Faptul ca in 1443 statele crestine nu au trimis flota promisa si nici un alt fel de ajutoare, tocmai in momentele in care Iancu de Hunedoara si Vladislav I al Ungariei faceau un efort deosebit pentru a da lovitura de gratie Imperiului otoman, atacat simultan de Ibrahim, beiul de Caramania , explica de ce in anul urmator cei doi au avut ezitari cu privire la tratativele cu turcii.



Aceasta lipsa de coordonare a actiunilor militare si diplomatice, rezultat al contradictiilor care sfasiau lumea italiana, ca si intreaga Europa crestina, a fost una din cauzele cele mai importante ale dezastrului de la Varna (10 noiembrie 1444), adica al ultimei incercari serioase de a-i alunga pe turci din Europa.



Dar, pana la dezastrul de la Varna, ca urmare a marilor victorii repurtate de Iancu de Hunedoara in "Campania cea lunga", se crease, in 1444, in sud-estul Europei o situatie strategica si politica deosebit de favorabila pentru fortele crestine, situatie care, pentru a se putea concretiza intr-o eventuala infrangere hotaratoare a turcilor, av...

Raporteaza-ne problema !

Te rugam sa ne spui ce problema ai intampinat cu acest referat. Prin contributia ta acest site va deveni cea mai tare resursa de referate online din Romania. Iti multumim pentru sprijinul acordat!