Cauta un referat:

Cauta referate cu subiectul care-ti trebuie si foloseste-le ca sursa de inspiratie pentru a capata cunostinte noi. Daca nu ai gasit niciun referat care sa te ajute poti sa-l ceri si te vom anunta cand il avem.

Copilul divin din Faust

Imaginea luminoasa a unui copil divin, care apare in mituri, in literatura sau in visuri, incarcata de o semnificatie transcendenta, de o promisiune de transformare si de implinire, este, dupa psihologia analitica, un simbol al sinelui. Figura copilului se afla la cele doua extremitati ale liniei de evolutie psihologica a individului uman. La inceput, ea este o expresie a sinelui primitiv, al fatului din faza intrauterina, a carui aparat psihic se afla si el in stare embrionara. Copilul originar, ce se inalta din ape sau din haos, care iese din pintecul matern al pamintului sau din oul cosmic, simbolizeaza emergenta spiritului din materie, nasterea individului dotat cu constiinta. Voluntar sau involuntar, mitograful sau scriitorul care imagineaza geneza lumii si a umanitatii se transpune in cele mai vechi imagini si intuitii pe care le are despre propria sa nastere.



Copilul divin este si un simbol al sinelui teleologic, pe care omul, in evolutia sa psihologica, incearca sa-l refaca la un nivel superior. Desi individuatia este un proces ce presupune separa¬rea in componente functionale a sinelui originar, individul nu este parasit niciodata de nostalgia starii de totalitate, pe care o resimte ca pe un paradis pierdut. Regresia la senzatia de fuziune initiala este intotdeauna un prilej de reconectare la sursele vitale ale fiintei de adincime, ce permite un nou inceput, o noua iesire in existenta. Dar adevarata regasire de sine este cea in care individul reuseste sa reintegreze intr-un tot componentele scin¬date ale personalitatii sale. Sinele matur, sinele teleologic poate fi obtinut printr-o conjunctie a constiintei si a inconstientului, a partilor antagoniste ale aparatului psihic (eul si anima, persana si umbra), simbolizata printr-o nunta alchimica.



Dupa C. G. Jung, scenariul narativ al miturilor, al epopei¬lor, al basmelor si al operelor literare care infatiseaza o questa urmeaza alegoric linia individuatiei umane. Aventurile eroului pornit pe oceane furtunoase, prin paduri pline de primejdii, prin tinuturi pustii si neexplorate, sint cel mai adesea imaginate empatetic de artist in functie de reprezentarile intuitive ale unei coboriri in inconstient, in care eul se intilneste cu dublii sai, cu personalitatile sale necunoscute, ce trebuiesc aduse la lumina, in Metamorfoze si simboluri ale Libidoului (Paris, Editions Montaigne, 1927), Jung identifica tiparul arhetipal al regasirii de sine in calatoria mitica a eroului pe ocean, intr-o barca sau un butoi, in cautarea nemuririi, in unele legende amerindiene, barca este inghitita de marele sarpe sau de un dragon acvatic, ce maninca soarele la apus, il transporta in pintecele sau, si il arunca afara la rasarit. Pe acest drum solar subteran, eroul sufera si el o gestatie care ii permite, la capatul calatoriei, sa se nasca a doua oara, la o conditie superioara celei muritoare. Reveriile de regresie la sinul matern ascund o dorinta simbolica de transcendere a situatiei actuale si de renastere interioara. De fiecare data cind individul are intuitia unor transformari impor¬tante, care duc la o reasezare a geografiei sale psihice, in visuri ii apare imaginea omului care se naste inca o data, ca zeu. Recurenta in mituri, religii si opere de arta, figura copilului divin este primita ca un mysterium tremendum, din care iradiaza puterea sinelui reintregit.



Ca toate marile opere de proiectie fantastica, poemul Faust (utilizez in primul rind traducerea lui Lucian Blaga, E.S.P.L.A., 1955, si, pe alocuri, cea a lui Stefan Augustin Doinas, Ed. Univers, 1982) ridica o harta simbolica a sufletului creatorului sau. Aventurile protagonistului transcriu empatetic miscarile interioare ale lui Goethe, care pare a-si fi gasit in personaj o oglinda de profunzime, intimplarile doctorului devenit mag codifica, in simboluri esoterice, aventura de autocunoastere a scriitorului, ridicata de acesta la rang de experienta exemplara pentru intreaga umanitate. Constient de dimensiunea psihologica a celor narate, Goethe nu utilizeaza totusi un limbaj si un cod simbolic psihologic, ci isi transpune intuitiile intr-un cod meta¬fizic. Imagistica magica, alchimica si hermetica, conceptele filosofice folosite de scriitorul de la Weimar sint corelativii obiectivi ai unor momente si entitati interioare. Poemul pare a fi o uriasa proiectie cosmica a sufletului lui Goethe. in acest cod~de~ interpretare, figura copilului apare in Faust de nu mai putin de cinci ori, si de fiecare data ea exprima o alta configuratie interioara....

Raporteaza-ne problema !

Te rugam sa ne spui ce problema ai intampinat cu acest referat. Prin contributia ta acest site va deveni cea mai tare resursa de referate online din Romania. Iti multumim pentru sprijinul acordat!