Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citeste mai mult... X

mihai eminescu - scrisorile

Referatele si lucrarile oferite de Clopotel.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Mihai Eminescu - Scrisorile

Materie: Romana
Accesari: 19.639
Download-uri: 9.524
Nota: 7.74 (1183 note)
Am probleme cu acest referat!

1 2 3
4 5 6
7 8 9


Download Referat - Mihai Eminescu - Scrisorile
Publicitate:

Trimis de
din 23 Martie 2005

Mihai Eminescu

Scrisorile

Marile resurse ale gândirii social-estetice a lui Eminescu, conceptia despre lume si viata a poetului, protestul sau romantic împotriva scepticismului contemporanilor, împotriva falselor idealuri si valori sau a lipsei totale de idealuri, indignarea poetului, revolta lui romantica viciilor incurabile – care urâteau pâna la desfigurare fata societatii contemporane lui – îsi gasesc o expresie artistica desavârsita în cele cinci "Scrisori” eminesciene.
Aparitia "Scrisorilor” constituie un moment de cotitura revelatoare în creatia poetica eminesciana. Ele apartin acestei perioade de maturitate artistica deplina a poetului, când geniul sau creator evolueaza vertiginos catre "Luceafar”.
"Epuizanta perioada de la "Timpul” coincide cu conceperea "Scrisorilor”. Asa se si explica faptul ca, între octombrie 1879 si februarie 1881, Eminescu publica în "Convorbiri literare” o singura creatie, o elegie de o covârsitoare tristese: "O, mama”.
Anul 1881 este consacrat aparitiei "nemuritoarelor Scrisori-satire”, cum le numeste Titu Maiorescu în editia sa, pentru caracterul lor satiric pronuntat. Poetul însusi îsi subtitreaza "Scrisoarea II”, "satira...”.
"Scrisorile” eminesciene (I, II, III, IV, V) sunt epistole literare cu un puternic caracter satiric, ce continua drumul deschis în literatura noastra în veacul trecut de catre Grigore Alexandrescu si Costache Negruzzi. Primele patru "Scrisori” sunt publicate între 1 februarie si 1 septembrie 1881 în "Convorbiri litereare”, iar ultima, fragmentar în 1886 si integral în 1890.
Poem filosofic de factura romantica, "Scrisoarea I” abordeaza, în cadrul mai larg al relatiei omului de geniu cu timpul si societatea umana, teoria nasterii, evolutiei si a unei stingeri previzibile a sistemului cosmic. Din perspectiva evidentierii miturilor, "Scrisoarea I” constiuie valorificarea artistica stralucita a primelor trei mituri fundamentale (mitul nasterii si stingerii universului, mitul istoriei, fundamentat pe opozitia bine-rau, mitul magului).
Eminescu pune, în acelasi timp, problema destinelor, sociale ale fiintei omenesti si problema destinului general al fiintei umane. Din aceasta perspectiva, "Scrisoarea I” este, în egala masura, o poezie cosmogonica si satirica (satira sociala), care-si afla unitatea într-un element supraordonat acesteia.
Ca orice poem amplu eminescian, "Scrisoarea I” are o structura antitetica. Compozitia este perfect echilibrata, în ciuda existentei unor parti distincte. Astfel, "Scrisoarea I” este alcatuita din cinci tablouri, construite cu grija evidenta de simetrie si armonie compozitionala.
Prima secventa este constituita conturul cadrului nocturn romantic, în care omul de geniu mediteaza asupra timpului si conditiei omului. În simetria poemului, cadrul initial are atributele unei uverturi simfonice, în care astrul tutelar, stapân al universului, e martor al timpului universal si al timpului individual. În acest tablou, larg dimensionat, în care metaforele-simbol sugereaza spatii infinite, se insinueaza treptat meditatia poetului asupra scurgerii ireversibile a timpului. Tema dominanta, în aceasta prima secventa e timpul, careia i se asociaza subteme: fugit ireparabile tempus, fortuna labilis, vanitas vanitatum, aceste subteme facând trecerea catre meditatia asupra conditiei umane.
Tabloul initial este perceput vizual, dar cu o extraordinara forta dinamica, dinamism sugerat de verbele "varsa”, "scoate”, "dând viata”, "scânteiaza”, "strabate”, "pluteste”, dar mai ales prin substantive si adjective. Sunt extrem de sugestive cuvintele prin care poetul urmareste drumul astrului, martor al nemarginirii spatiului si al universului omenesc. De la planul initial, se trece gradat la tabloul cetatii umane.
În tabloul al doilea, poetul surprinde sintetic, în linii de portret satiric uneori, spectacolul umanitatii, cu tipuri sociale de diverse categorii. Meditatia asupra existentei sociale aseaza în antiteza romantica diferitele ipostaze umane, de la acel rege "ce-mpânzeste globu-n planuri pe un veac”, la omul sarac ce abia cugeta "la ziua cea de mâine”. Ironia se adânceste în schitele care sugereaza imaginea tânarului ce "cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par”, sau a negustorului care "împarte lumea de pe scândura tarabii”.
În contrast cu aceasta imagine se situeaza batrânul dascal, "uscativ asa cum este, gârbovit si de nimic/ Universul fara margini e în degetul lui mic”. Dimensiunile uriase ale personalitatii batrânului dascal sunt sporite de comparatia cu Atlas, care sprijinea cerul pe un umar, asa cum batrânul dascal sprijina vecia pe un umar.
Potretul fizic si moral scoate în evidenta preocuparea savantului (a omului de geniu) pentru a descoperi binele universal, pentru a dezlega nepatrunsul, pentru a cuprinde cu mintea ce nu a putut vreo minte sa priceapa si pentru a vedea cu ochiul ce n-a fost ochi care sa vada. Identificata cu ochiul lunar, constiinta poetului contempla vi...

Atentie : Textul de mai sus este doar un preview al referatului, pentru a vedea daca continutul acestui referat te poate ajuta. Pentru varianta printabila care poate sa contina imagini sau tabele apasa butonul de 'download' !!!
Download Referat - Mihai Eminescu - Scrisorile