teoria concurentei

• Comunitate
• Jocuri
• Distractie
• Educatie
• Pentru scoala

• Referate Astronomie124
• Referate Biologie928
• Referate Chimie414
• Referate Diverse439
• Referate Drept186
• Referate Economie180
• Referate Engleza356
• Referate Filozofie152
• Referate Fizica501
• Referate Franceza165
• Referate Geografie921
• Referate Germana41
• Referate Informatica446
• Referate Istorie1171
• Referate Marketing55
• Referate Matematica330
• Referate Medicina156
• Referate Psihologie304
• Referate Religie115
• Referate Romana2357

• Referate pentru facultate
• Referate pentru liceu
• Referate pentru gimnaziu

Teoria concurentei

Materie: Romana
Accesari: 589
Download-uri: 168
Nota: 3.33 (166 note)
Am probleme cu acest referat!

Da-i o nota:
1 2 3
4 5 6
7 8 9

10

Publicitate:

1. Teorii privind concurenta
Concurenta – considerata ca fiind unul din elementele fundamentale ale economiei de piata, conceptul privind concurenta a aparut si s-a dezvoltat inca la inceputurile economiei politice ca stiinta. Adam Smith in lucrarea sa " Avutia natiunilor, cercetare asupra naturii si cauzelor ei " a pus temelia conceptului de concurenta. El a formulat celebra "teorie a mainii invizibile", prin care afirma ca din ciocnirea intereselor particulare egoiste ale indivizilor rezulta un echilibru de ansamblu al economiei de piata, care face posibila functionarea ei eficienta si armonioasa, capabila sa asigure nu numai castigul si prosperitatea agentilor individuali, ci chiar si binele/interesul general. Potrivit teoriei lui A. Smith, doar libertatea de concurenta este o garantie a progresului, prin cele doua functii principale pe care le indeplineste :
alocarea optimala a resurselor in progresul utilizarii factorilor de productie si
anularea supraprofiturilor. Gratie pionieratului intreprins de catre A. Smith, si a dezvoltarii acesteia de catre urmasii lui, teoria privind concurenta devine unul din conceptele centrale ale ortodoxiei economice, studii asupra concurentei fiind prezente la neoclasicii L. Walras, A. Cournot, Bertrand, V. Pareto, Edgeworth, A. Marshall. Unul din cele mai mari merite ale marginalistilor este elaborarea conceptului de concurenta pura si perfecta.1 Acest concept a fost elaborat de reprezentantul scolii matematice de la Lausanne, L. Walras. Modelul lui a permis analiza " in stare pura "a mecanismului formarii preturilor in conditii de libera concurenta.Conform lui, piata perfecta indeplineste simultan 5 conditii :
atomicitatea participantilor (prezenta unui numar foarte mare de vanzatori si
cumparatori ) ;
omogenitatea produselor (produsele vandute pe aceste piete sunt absolut identice dupa calitate si aspect exterior, astfel incat consumatorului sa ii fie indiferent de la ce vanzator sa isi procure bunul) ;
fluiditatea pietei (intrarea libera pe piata a noilor producatori) ;
mobilitatea perfecta a factorilor de productie ( trecerea lor libera dintr-o ramura
in alta) ;
transparenta pietei (presupune circulatia libera a informatiei pe piata privind
totalitatea conditiilor de vanzare a produselor (informatii privind calitatea, cantitatea, pret, etc).
In prezent se poate constata ca, aproape nici una din conditiile enumerate mai sus nu mai sunt respectate si o piata care ar intruni toate cele cinci principii nu exista in realitate.Insa, modelul concurentei pure si perfecte trebuie luat drept axioma a carei proprietati nu trebuiesc demonstrate, nici aprobate de realitate.Acest model de concurenta nu poate fi o reprezentare a realitatii, dar poate exista in calitate de principiu pentru insa in prezent, el ne poate servi drept baza teoretica pentru explicatii empirice ale structurilor de piata moderna.
Economistul francez A. A. Cournot a pus bazele teoriei care explica formarea cantitatilor si preturilor in situatii de piata de monopol si oligopol.
A. Cournot a cercetat modele reale de piata, care s-au dovedit a fi foarte diferite de modelul propus, mai tarziu, de L. Walras. In acest scop, el simula diferite situatii, in care vanzatorii, alegand cantitatea pe care o doresc sa o vanda, puteau sa influenteze marimea beneficiului propriu, dar si cel al concurentilor sai. Neoclasicul francez Bertrand a criticat abordarea lui A. A. Cournot si a propus studierea concurentei nu prin cantitati ci prin preturi.
In aceeasi perioada de timp, economistul englez Edgeworth propunea un model de schimb care solutiona teoretic problema monopolului bilateral, cand doi agenti negociaza impreuna trocul bunurilor pe care le detin inainte de schimb.
Incepand cu anii '20 ai secolului XX, influentati de procesele contradictorii ce se petreceau in economie, economistii au revenit la ideea centrala ca piata trebuie conceputa prin prisma concurentei pure si perfecte.
Ultimul neoclasic, economistul englez A. Marshall, cu modelul sau de echilibru economic partial, pune inceputul studierii situatiilor concrete de concurenta, introducand si definind pentru prima data notiunea de economii de scara.
Astfel, se constata ca piata nu este simplu teren de intalnire neformala a indivizilor anonimi, care nu poseda nici o putere de influentare a structurilor de schimb, specifice pietei cu concurenta pura si perfecta.
Toti au insistat asupra importantei exercitari principiului libertatii de concurenta, ca o conditie fundamentala a unei economii de piata viabile.Ei afirmau ca doar prin concurenta se realizeaza mecanismul de piata si o interventie a statului asupra corectarii anumitor devieri de la modelul concurentei pure ar putea afecta procesele economice.
J. M. Keynes, fondatorul doctrinei dirijiste, a criticat tezele ortodoze privi...