Romania in cel de-al Doilea Razboi Mondial

Materie: Istorie
Accesari: 12.907
Download-uri: 3.660
Nota: 6.17 (1054 note)
Am probleme cu acest referat!

Da-i o nota:
1 2 3
4 5 6
7 8 9

10

Publicitate:

După o scurtă perioadă de neutralitate, România s-a alăturat Puterilor Axei în iunie 1941, în timpul guvernării lui Ion Antonescu. O lovitură de stat din 1944 condusă de Regele Mihai a oprit dictatura lui Antonescu şi a adus România de partea Aliaţilor. Participarea României la cel de-al doilea război mondial s-a caracterizat prin două campanii: cea din est pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei, pierdută în final, şi cea din vest pentru eliberarea Transilvaniei.

Anii dinaintea războiului

Marea Depresie Economică din 1929 creată de marile monopoluri a radicalizat mişcările politice atât în Europa, cât şi pe plan internaţional. Germania, Italia şi Spania au devenit state fasciste, iar URSS a devenit un stat comunist, care avea ca scop declarat răspândirea Revoluţiei Socialiste in întreaga lume. Marile capitaluri acaparează economia României, adâncirea discrepanţelor între bogaţi si săraci creând premisele ascensiunii mişcărilor politice radicale. Până în 1938, forma de guvernământ română şi-a păstrat forma, dacă nu şi substanţa, de monarhie constituţională liberală. Constituţia din 1923 i-a dat regelui posibilitatea de a dizolva parlamentul şi a organiza alegeri anticipate; în final, România a experimentat mai mult de 25 de guverne într-un deceniu.
Partidul Naţional Liberal a devenit în timp scurt naţionalist, în loc de liberal, şi-a pierdut dominanţa pe care o avea asupra politicii României în perioada de după Primul Război Mondial. Era umbrit din ce în ce mai mult de Partidul Naţional Ţărănist (o grupare moderată), dar şi de radicalul Front Român, de Liga Apărării Naţional-Creştine (LANC) - care a fuzionat în 1935 cu Partidul Naţional Agrar pentru a forma Partidul Naţional Creştin (PNC) - şi mai ales de gruparea Garda de Fier, o grupare desprinsă din LANC ce promova naţionalismul radical

Dictatura regală a lui Carol al II-lea a fost instaurată la 11 februarie 1938, prin instalarea unui guvern condus de patriarhul Miron Cristea. Constituţia a fost abrogată şi înlocuită cu una nouă intrată în vigoare la 27 februarie, prin care toate puterile erau concentrate în mâna regelui, iar parlamentul avea doar rolul de instituţie auxiliară legislativă. Printr-un decret lege au fost desfiinţate toate partidele politice şi s-a constituit un partid unic numit Frontul Renaşterii Naţionale. S-a format şi un consiliu de coroană, care avea însă un caracter consultativ. In acelaşi timp cu măsurile luate pentru instaurarea şi consolidarea dictaturii regale au fost arestaţi şi o serie de lideri legionari, care mai apoi, au fost executaţi din ordinul regelui la 30 noiembrie 1938. Printre cei 13 legionari asasinaţi s-a aflat şi şeful acestora Corneliu Zelea Codreanu[1].
O altă mişcare a regelui de a controla viaţa politică românească a fost crearea Partidului Naţiunii la 22 iunie 1940 în fruntea căruia s-a aşezat el însuşi. Criza regimului dictatorial carlist declanşată de Dictatul de la Viena prin care i-a fost răpită României partea de nord vest a Transilvaniei, s-a terminat cu abdicarea regelui la 6 septembrie 1940.

Începutul celui de Al Doilea Război Mondial

Pe 23 august 1939 Germania nazistă şi Uniunea Sovietică au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov , care stipula, între altele, interesele Sovietelor în Basarabia. Opt zile mai târziu Germania nazistă invadează Polonia. România a rămas oficial o ţară neutră, adăpostind refugiaţii polonezi şi oferindu-le posibilitatea soldaţilor şi ofiţerilor armatei Poloneze să ajungă în Franţa şi Anglia prin porturile româneşti la Marea Neagra.
În 1940, ca urmare a ultimatumurilor date de Uniunea Sovietică, România a fost nevoită în iunie 1940 să evacueze Basarabia şi Bucovina de Nord. Evacuarea armatei şi administraţiei române a fost însoţită de acţiuni antiromâneşti ale sovieticilor şi grupurilor de comunişti. Două treimi din Basarabia au fost lipite unei mici părţi a URSS formând noua Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, restul fiind alipite Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Ocupaţia sovietică a desfăşurat o campanie de distrugere a fiinţei naţionale româneşti prin deportări în masă şi prin interzicearea valorilor româneşti.

Guvernul Gigurtu instalat la 4 iulie 1940 a introdus o legislaţie antisemintă cu scopul de a câştiga bunăvoinţa guvernului hitlerist. Chiar dacă a făcut acest gest, guvernul nu a reuşit să obţină susţinerea Germaniei, deoarece aceasta îi sprijinea pe cei care pierduseră primul război mondial şi care solicitau din ce în ce mai tare revizuirea graniţelor. Astfel că, pe 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au forţat România să înapoieze jumătate din Transilvania Ungariei. Această zonă, discutabil considerată de unii istorici ca aparţinând Ungariei, a fost cunoscută de atunci drept "Transilvania de Nord", pentru a fi deosebită de "Transilvania de Sud", care a rămas sub guvernarea românească. Pe 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, Cadrilaterul (partea sudică a Dobrogei) a fost cedată Bulgariei.

...