Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citeste mai mult... X

pozitia geniului in creatia eminesciana

Referatele si lucrarile oferite de Clopotel.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Pozitia geniului in creatia eminesciana

Materie: Romana
Accesari: 3.063
Download-uri: 597
Nota: 5.46 (368 note)
Am probleme cu acest referat!

1 2 3
4 5 6
7 8 9


Download Referat - Pozitia geniului in creatia eminesciana
Publicitate:

Trimis de aurel
din 27 Martie 2006

Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850, fiind al saptelea copil din cei unsprezece pe care i-a avut caminarul Gheorghe Eminovici si sotia sa, Raluca. Copilaria si-a petrecut-o la Ipotesti. Studiile si le-a inceput la Cernauti, sub indrumarea profesorului sau de romana Aron Pumnul. Intre1864 si 1869 pleaca cu trupe de teatru prin tara. Prima lui poezie este scrisa la moartea profesorului sau, Aron Pumnul, fiind intitulata "La mormantul lui Aron Pumnul". In acelasi an, Iosif Vulcan ii schimba numele din Eminovici in Eminescu. Intre 1869-1872 studiaza la Viena, unde se imprieteneste cu Ioan Slavici si o cunoaste pe Veronica Micle.

In 1870 trimite primele poezii la "Convorbiri literare". Astfel este remarcat de Titu Maiorescu, care-l considera un geniu si il numeste "poet in toata puterea cuvantului". Intre 1872-1874 studiaza la Berlin, cu bursa de la "Junimea". In aceasta perioada el versifica cateva basme autohtone. Revine in tara spre sfarsitul anului 1874 si ocupa mai multe posturi , in general in invatamant. Cu aceasta ocazie i-a nastere o profunda prietenie cu Ion Creanga. In 1877 vine sa lucreze la Bucuresti, la "Timpul", la chemarea lui Titu Maiorescu. Intre 1878-1880 publica multe poezii erotice ( Ex.: "S-a dus amorul", "Pe langa plopii fara sot"), versuri de evocare a satului natal ( Ex.: "O, ramai..."), precum si meditatii asupra mortii ( Ex.: "Rugaciunea unui dac"). Intre 1880-1883 scrie cea mai importanta parte a operei sale, poeme filozofice de o valoare unica in literatura romana: "Revedere", "Scrisorile", "Glosa", "Oda (in metrul antic)" si "Luceafarul".

In 1883 ii apare primul volum de "Poezii", scrise de Mihai Eminescu sub indrumarea lui Titu Maiorescu. Intre 1883-1889 este mai mult prin spitale, datorita agravarii bolii sale, avand putine momente de luciditate. Moare la 15 iunie 1889, in sanatoriul doctorului Sutu, fiind inmormantat la cimitirul Belu, in Bucuresti.Pentru a intelege pozitia geniului in creatia eminesciana nu este necesara o analiza a tuturor operelor eminesciene in care apare geniul. Este de ajuns un studiu mai profund a operelor: "Scrisoare I", "Luceafarul", "Oda (in metrul antic)" si "Glosa".

Seria celor cinci "Scrisori", publicata in 1881, din februarie pana in septembrie, cu exceptia "Scrisorii V", aparuta fragmentar in 1886 si integral post-mortem, face parte din opera de maturitate artistica a lui Mihai Eminescu. Scrisorile au fost publicate in "Convorbiri literare" si alcatuiesc un ciclu de poeme unitare prin tematica si modalitate artistica.

Motivul central al celor cinci scrisori il constituie soarta nefericita a omului de geniu in raport cu timpul in care traieste si cu societatea meschina, superficiala, incapabila sa-i inteleaga aspiratiile spre ideal. In "Scrisoarea I", geniul este intruchipat de savant (omul de stiinta). Cu alte cuvinte, este un poem filozofic, de natura romantica, ilustrand conditia omului de geniu, in ipostaza savantului, in raport cu timpul, societatea si cu posterioritatea, surprinzand totodata - in tablouri grandioase - geneza si stingerea Universului.

Una din ideile principale ale acestei opere este relatia dintre omul de geniu si posterioritatea , acest tablou fiind o satira virulenta la adresa superficialitatii societatii in care acela traieste.Portretul savantului, pe care Eminescu il creioneaza in continuare, simbolizeaza superioritate a omului de geniu, care este preocupat de problemele grave ale Universului, de cercetarea si descoperirea tainelor acestuia si care, desi sarac, stapaneste tainele lumii, deoarece "el sprijina lumea si vecia intr-un numar":

"Iar acolo batranul dascal, cu-ai lui haina roasa-n coate,
Intr-un calcul fara capat tot socoate si socoate
Si de frig, la piept si-ncheie tremurand halatul vechi,
Isi infunda gatu-n guler si bumbacul in urechi
Uscativ asa cum este, garbovit si de nimic,
Universul fara margini e in degetul lui mic,
Caci sub frunte-i viitorul si trecutul se incheaga,
Noaptea-adanc-a veciniciei in siruri o dezleaga;
Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umar
Asa el sprijina lumea si vecia intr-un numar."
Pe seama solitarului filozof e pusa apoi viziunea grandioasa a genezei cosmice si a perindarii generatiilor culminand cu ipostaza finala a stingerii Universului:
"La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta,
Pe cand totul era lipsa de viata si vointa,
Cand nu s-ascundea nimic, desi tot era ascuns...
Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns".

De la amplitudinea ametitoare a unei asemenea zari cosmice, poetul, un alt Hyperion isi intoarce privirile din nou spre avatururile sortii omenesti; nimeni nu poate infrange fatalitatea care apasa asupra tuturor, caci "unul e in toti, tot astfel precum una e in toate". Nemurirea gloriei e o iluzie, posteritatea deformeaza totul fara a intelege infaptuirile de exceptie in autenticitatea esentei lor celei mai adanci.
Eminescu se intreaba daca omul de ge...

Atentie : Textul de mai sus este doar un preview al referatului, pentru a vedea daca continutul acestui referat te poate ajuta. Pentru varianta printabila care poate sa contina imagini sau tabele apasa butonul de 'download' !!!
Download Referat - Pozitia geniului in creatia eminesciana